Povestea seducatoarei din Florenta

Posted by Catalin in Carte | 3 comments

Cand am inceput sa citesc “Seducatoarea din Florenta” nu speram sa fie o carte la fel de buna ca “Versetele Satanice”. Dar stiam ca Rushdie e un scriitor inteligent si cu umor. Si ca atata timp cat accept ca intre copertile cartilor lui nu exista limite, voi gasi o carte pe care sa nu vreau sa o mai las din mana. Si asa a fost. “Seducatoarea din Florenta” este una dintre putinele carti pentru copiii mari in care fantezia nu se tranforma in bataie de campi.

Povestea povestii

Un calator-scamator-povestitor ajunge din Florenta in Fatehpur-Sikri, capitala vremelnica a imperiului mogul al lui Akbar. Imbracat ca un bufon, pretinde ca sangele lui ii permite sa pastreze o poveste numai pentru urechile imparatului. Povestea asta va aduce la viata o printesa uitata, descendenta a lui Genghis Han, pe servitoarea ei identica si totusi mai putin stralucitoare, un mercenar florentin inconjurat de patru uriasi elvetieni, care ajunge sa comande armatele Imperiului Otoman si sa schimbe sultanii, dar si prostituate care stapanesc mai bine decat oricine altcineva arta mirosurilor (mai bine chiar decat Jean-Baptiste Grenouille). Un rol episodic il are si Vlad Tepes, pentru scurt timp cu capul pe umeri.

Ce au in comun imparatii moguli, sahii Persiei, sultanii otomani, ducii florentini, Niccolo Machiavelli si voievodul roman? O femeie.

Seducatoarea

La jumatatea secolului XVI, Florenta se indragostise de o femeie: Simonetta Vespucci. Oarecum inrudita cu un alt Vespucci, cel care a dat numele unui continent, frumusetea Simonettei era “fara egal”. Sau cel putin asa o vedea Giuliano de Medici, capul bogatei si influentei familii care conducea orasul italian. Multumita lui Alessandro Filipepi, zis si “Butoiase” (“Boticelli”), ne-am putea da si noi cu parerea, caci ea i-a fost modelul pentru Venus.

Si totusi, ne povesteste Rushdie, Simonetta a fost doar prima dintre seducatoarele Florentei, chiar daca singura pe care istoria a tinut-o minte. A mai existat o alta, o frumusete orientala, o printesa mogula a carei amintire a fost stearsa, care a influentat destinele marilor imperii ale vremii intr-o masura mai mare decat praful de pusca sau cartile filozofilor. Pentru ca in acea lume a barbatilor in care totul se invartea in jurul viselor lor de putere si marire, cu imperiile, luptele si capetele-lor-taiate-transformate-in-pocale, nu era nimic mai presus de farmecul femeii. Si de aceea “Seducatoarea din Florenta” este inainte de toate un roman cu si despre femei fascinante, frumoase, scheletice, grase, reale, imaginare, irezistibile, fermecatoare, regine sau tarfe, sotii sau amante.

Istorie si basm

In jurul acestor femei, Rushdie rescrie istoria. Nu in sensul ca ar falsifica ceva, ci in acela ca imagineaza alte explicatii pentru evenimente reale. Faptele si fantezia se imbina intr-atat de bine incat nu poti stii cand incepe una si cand se termina cealalta. Nici macar daca stai, asa cum am facut eu, cu Wikipedia deschisa in fata. Akbar este o figura istorica, la fel si Niccolo Machiavelli, Sahul Ismail si Baiazid. Dar pe langa ei mai exista personaje imaginare, create de Rushdie – ca Argalia, prietenul orfan al lui Machiavelli care ajunge comandantul armatei otomane – sau chiar personaje imaginate de celelalte personaje – asa cum e Jodha, sotia imparatului.

Pe scurt

O carte minunata, plina de umor, in care magia se scurge in secolul XVI. O carte in care femeia visata de un imparat poate fi suficient de puternica pentru a face vizirii sa tremure, in care un orfan florentin devine un erou turc si in care o printesa mogula ii seduce pe toti cei care ii ies in cale. Una dintre preferatele mele.

***

BILK 5, pentru ca este o poveste frumoasa si frumos spusa care te face sa uiti de granita dintre real si ireal

*pe o scara de la 1-5, unde 1 este NU iar 5 este DA, ABSOLUT
Titlu: Seducatoarea din Florenta
Autor: Salman Rushdie
De prin carte: “Ea era mai mult decat egala sa in dragoste. Era regina sa. In patru ani de zile nu-i daruise nici un fiu. N-avea importanta. Era o desfatare pentru simturi. Era genul de femeie pentru care barbatii erau in stare sa omoare. Era drogul si sfatuitoarea lui”
Numar de Pagini: 360
In cat timp o citesti: 9-10 ore
Cand si unde sa o citesti: Atunci cand vrei sa asculti o poveste si accepti ca granita dintre real si imaginar poate fi, macar in carti, trecuta.
Pe ce raft o tii: Mi-e teama ca tot pe noptiera. In fond, cartile de povesti ar trebui sa stea intotdeauna acolo, daca vrei sa visezi frumos.